văd pe celălalt mal
un soare de topaz
strălucit
peste humă
îşi trece buzele fumurii
acoperindu-mă cu
râuri de frunze
înfăşurându-mă
în gânduri de oameni
îmi pune la dospit
tăcerile
ca într-un culcuş al
palmelor tale crăpate
pătrund cu pasul nesigur
înspre templul ochiului
de tigru
destrămat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu