sâmbătă, 8 martie 2014

socluri fără de statuii

mă recompun
 cărămidă cu cărămidă
ca un templu aztec
din care zeii au zburat
înghiţindu-şi aripile cernite
fluturii îmi sunt captivii
de la margine de timp
trup în al lor trup
 lumininile mă nasc
într-o nouă sferă
mă reclădesc
acoperindu-mi umerii de granit

Niciun comentariu:

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde peste timp luându-mi locul de acum locul meu încape într-o virgulă într-un singur punct m-aş și ascunde D...