marți, 11 martie 2014

NU VINE ZIC



rătăcitor
peste o furtună de nisip
îmi port adeseori inima
zdrențuită sunt dară o pasărea uitată
de ultimul cuvânt
pe când el
îmi netezea căderile
aici şi aici
brazii deschideau
degete cutremurate
dezbumbându-mi strigarea
sunt
doar eu +
eu şi umbra
umbrelelor mele
copaci căutând

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...