joi, 20 martie 2014

neîmblânzitule, Tu

neîmblânzitule, tu!
tu, care-ţi întinzi mrejele
precum răsuflările calde,
tu, care te umpli în ploi
cu mâinile ridicate,
tu, care te întorci din bătălii înspumegate
glorios mult mai glorios decât alţii
pentru că paşii ţi-s păscuţi de ierburi urlătoare.
neîntrebatule, tu.
eternă tăcere de dincolo de şoapte,
încă te mai caut între bine şi rău,
între soare şi lună, voi despica
eu drumul cu securea pătrunzând
burta inertă a cerului găsindu-mi
alţi aştri.
lasă, îţi spun lasă-ţi capul în
palmele neterminate
m-ai şi pierdut dar
m-ai şi câştigat pentru
a mă recunoaşte.
hai, să ne prindem la glezne alămuri,
ruginite lanţuri zgomotoase şi
să ne înţepăm în piepturi cu
decoraţii în chip de stele zimţate.
eternule, tu,
nedespărţită frontieră
între iubire şi ură
călcăm lumina difuză
cu degetele goale şi
nu mai avem poftă de pierderi,
neîmblânzitule, tu…

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...