sâmbătă, 15 martie 2014

metamorfoze nevrotice

un corb cu penele de sârmă
își urzeşte în mine tronul
înaripându-mă zilnic
zbor cu picioarele amputate
aud sângele cum strigă
uitându-mi metamorfozarea
îmi iau la timp pastilele de xanax
căutându-le ochilor o vină
opresc pentru un 
alt anotimp
convulsia trupului
şi încerc să mă
feresc de păsări

Niciun comentariu:

Poem criptic (un poem nou) :)

stropii din cupa crinului unui arhanghel glăsuiesc despre orașul cu numele de ceară oamenii alunecă metalic în asfaltul umed unde răsar...