un corb cu penele de sârmă
își urzeşte în mine tronul
înaripându-mă zilnic
zbor cu picioarele amputate
aud sângele cum strigă
uitându-mi metamorfozarea
îmi iau la timp pastilele de xanax
căutându-le ochilor o vină
opresc pentru un
alt anotimp
convulsia trupului
şi încerc să mă
feresc de păsări
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu