joi, 13 martie 2014

modernism

s-au stins
luminile oraşului
de acum ne şi 
putem petrece zilnic
liniştiţi cu mâinile crescute
în firide adânci
ascundem lacrimi
prefabricate
întreţinute
îndelung
cu
Eu-uri nocive

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...