joi, 20 martie 2014

atemporală

atemporală

alerg pe sub
zâmbete sparte
cu rărunchii mei
zdruncinaţi
cu genunchii
scobiţi
roşi
de stele cariate
pe cer surâsuri palide
răsădind nici nu am
mai simţit
în falcă
mușcătura
Timpului/-bărbat



Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...