am trecut noi prin
ierni mult mai grele
zăpezile murdare
ca nişte mantii polare
ne-au amorţit am ars noi până
mai sus de acoperiş am dosit
lipitori pe sub piele
-fosforescente închipuiri-
când se ridicau mirosuri
înţepătoare de vietăţi subacvatice
încă ne credeam hansel şi gretel
ah visul acela de la
marginea somnului convulsiv
trupurile noastre
lichefiate
umplute cu sânge
ca două cupe
din care inorogul
cu nesaţ a sorbit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu