marți, 25 martie 2014

trăind haotic




nu voi uita niciodată
bărbatul cu trupul
aproape inegal
bătătorit în cele şase colţuri
călăreţ şi călător
om de rând sau armurier
purtător de coifuri
cu creastă de pene
strălucire a umbrelor mele
desprinse din coapsă
de piatră pentru care am legat
șnururi peste şi în inima mea
ticăind inima prințesei
-ceasornic medieval-
în camera umbrită şi rece
foc peste foc
iată
astă
zbatere a ochiului ca un
clipocit fantomatic
arsură peste pleoapă
încercând din răsputeri
să îmi tragă gândurile

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...