.mâna mea o să se decojească
pentru încă o rugă
în templul umbrelor se
va face iară frig
-să nu mă plângi, elly!
doar bate-mi cuie la capăt de gânduri ca
să te pot aprinde când îți suflu în aripi
e timpul tău pentru un ultim salt până la cer și
n-am să îți mai uit numele aruncat haotic
pe nourii pufoși nici mâinile tale care sapă adânc
în primăvara asta a
crucilor de lemn
ascultă! la mine
în coaste
e un gol fără de margini.
-să nu mă plângi,
doar lasă-mă-n fereastră
acolo unde s-au copt gutuiele
prea mult
am să te strig
în toate limbile uitate pe pământ
și templul o să îți deschidă calea
treaptă cu treaptă
genunchii tăi vor învăța să zboare
-să nu mă plângi, elly!
când trupul meu o să se decojească
felie cu felie ca o puzderie de umbre
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu