miercuri, 22 iunie 2011

ar fi trebuit...

ar fi trebuit să te cheme ely
să ai fruntea măreață ca
o catedrală grandioasă
în bătaia vântului turbat
să nu te cutremuri
niciodată.

ar fi trebuit să mă cheme aly
să am mâinile suave
țesute cu aripi
(un fel de noduri dezlegate).

și poate ar fi trebuit
să ne rostogolim
muți de uimire
în lumea aceea monumentală
a soclurilor fără de statui.

eu aș fi încremenit brusc
desenând doar cu privirea nuferi
pe chipul tău ely
mâna mea ar fi poposit rece
până se încheia cămașa nopții
cu mânecile la spate ca o nebună
aș fi bătut din palmele de piatră
(chiar așa: poc poc geană peste geană).

tu m-ai fi privit îngândurat împietrit
târându-ți cu greu pașii metalici
și tot cu mâinile la spate
m-ai fi iubit...
...................................
...ar fi trebuit să te cheme ely, șușotesc
apăsându-ți degetul aici în dreptul inimii
(simți?) sunt aly și doar, azi, pentru tine,
sunt frumoasă...

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...