miercuri, 22 iunie 2011

Iepurașii, de Adelina Ciocan(când avea 9 ani)

A fost odată ca niciodată o iepurică cu numele de Rica.Ea trăia într-o căsuță frumos decorată cu steluțe argintii,geam făcut din porțelan,vopsea bej cu triunghiuri colorate și acoperișul de culoare cărămizie.

Într-o zi, Rica le-a spus iepurașilor:
-Eu mă duc să iau ceva de-ale gurii în târgul "Floarea albastră",voi doi așteptați aici.
-Așa vom face!au spus iepurașii voioși.
După un timp, iepurașii s-au hotărât să se culce.La un moment dat, pe fereastră intră un domn îmbrăcat cât de cât mai sărăcuț,cu părul mai lung,cu ochii negri ca abanosul,înalt și cu un mieluț alb ca spuma laptelui.
-Ce frumoși sunt acești iepurași!spuse domnul cu o voce plăpândă, după care dispăru.
Imediat ce dispăru, ieprașii se treziră.
-Bambi,am visat un vis mai ciudățel...Tu nu ai visat ceva înfrioșător?zise Iepurică.
-Și cum a fost?întrebă Bambi.
Până se pregăti el să răspundă, pe masă au apărut trei talismane,o pană din ametist,o foaie de cristal, nouăsprezece cuvinte de aur și un glob mare făcut din nestemate,ametiste,cristale,safire,bronz,aur,argint și chihlimbar. Globul arăta perfect numai că lipseau câteva piese.
-Cine a adus toate acestea?întrebă Iepurică.
-Nu prea cred că o să aflăm acum, mai bine să ne culcăm,zise Bambi țopăind.
La culcare,cei doi iepurași l-au visat pe acel domn care le-a spus să plece de acasă pentru a-l ajuta să găsească cele trei pietre :nestemat,safir și ametist. Ziua următoare au rugat-o cu cele mai mieroase cuvinte pe mama lor să caute aceste pietre pentru a avea mai multe bijuterii, mai mulți prieteni, bani și mai mulți morcovi.
Spre seară,mama s-a hotărât să îi lase să plece ca să caute pietrele.
Pe drum s-au întâlnit cu câmpii vii plin de animale și flori,arici care de care mai grăsuți,căprioare colorate ca un lapte cu cacao, balonașe viu colorate care zburau prin cerul azuriu,trandafiri care îți lăsau parfumul ca dar și izvorul care-ți lăsa gura apă doar când îl vedeai.
Acolo,ei s-au mai întâlnit cu niște copilași iubitori de animale care i-au adăpostit pentru o noapte deoarece și-au dat seama că mai aveau puțin timp.
Au ajuns într-o poieniță iar acolo au dat de o pietricică prețioasă care era safirul.Nu prea au văzut-o deoarece era prea sclipitoare așa că s-au gândit bine și au chemat-o pe regina furnicilor, Albarosa.
-Cu ce vă putem ajuta? întrbă Albarosa.
-Păi,noi nu vedem ce sclipește acolo și am vrea să știm ce este.Ne puteți ajuta?au întrebat iepurașii.
Fără a mai rosti o vorbă,Albarosa i-a trimis pe slujitorii săi să aducă ceea ce era strălucitor ca ei să poată desluși ce este.
-Vaaaaai!Ce frumos strălucește safirul!
În continuarea drumului, ei au văzut nestematul într-o cascadă de cristal. Bambi a încercat să o ia dar nu a reușit.Atunci și-au adus aminte de cartea "Prințul cascadei" și l-au chemat punând o lăbuță în cascadă. Prințul cascadei a sosit vesel și i-a întrebat de ce l-au chemat, iar iepurașii i-au răspuns că vor acel nestemat de pe cascadă.
-Vi-l dau imediat, pentru că sunteți cu inima curată, spuse prințul cu un zâmbet larg.
Prințul le-a dat nestematul și le-a spus să se grăbească deoarece fiecare secundă este importantă în timp. La aceste vorbe, iepurașii au plecat iute cu piciorușele lor unde au văzut cu ochii.Ei au ajuns la o căsuță făcută din bijuterii iar în vârful casei se aflase ametistul. Iepurică a bătut la ușă iar o fetiță mică a ieșit și a întrebat ce doresc.
-Noi am dori ametistul acela, din vârful căsuței tale.
-Eu nu pot să vi-l dau deoarece sunt prea mică.
Iepurașii și-au pus în gând să cheme pe cineva ca să poată lua ametistul.Atunci,au văzut că în fața lor a apărut domnul cu un mielușel și mai alb.El i-a ajutat să culeagă ametistul după care a dispărut.
Când au ajuns acasă au pus două pietre în glob. Ca prin minune,un îngeraș a căzut din cerul albastru închis și le-a dat o biluță argintie cu pete albe.
-Aceasta este o mingiuță fermecată,dacă pui lăbuța pe ea și îți pui o dorință, ți se îndeplinește.
Când au pus ultima piatră în glob, totul s-a transfot în ceva mai frumos și mai colorat iar casa a devenit un palat minunat cu mulți morcovi.
Și au trăit până la adânci bătrâneți. Ba cred că mai trăiesc și astăzi, așa mi-a spus aseară o furnicuță cu aripi de mătase care mi-a poposit în fereastră.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Eeeeeiiii...De aia mi-au dispărut mie toți morcovii din grădină...Dar dacă au ajuns la iepurașii tăi, atunci îmi pare bine; la primăvară voi semăna și mai mulți morcovi, că și mie îmi plac....Frumoasă, povestea ta; să mai compui, că eu te citesc! Tata Ben.

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...