marți, 7 iunie 2011

dărâmată de timp




golită de ștergarul verde
prispa își îndoi genunchiul
să mă primească
dincolo de hotare
glasuri de humă strigau
în culori de asfințit


(pereții mă zidesc în sepia
conturând locuri de taine
cu iarba tânără și moale)


și eu mă prelingeam
pe lângă degetele-mi deshumate
ca niște ramuri arse de răchită
de-a lungul liniei mărețe.

din volumul ,,Surâsul meu gothic,,

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...