te simt iar dimineață de iunie
întârziată
cu zâmbetul tras peste obraz
ai flori de iasomie
răsădite în piept
și inima a început
să-ți cânte
pe șoaptele de val
nu mă-ndoi aici sub frunte
îți desenez un cer
cu multe constelații
și am să tai văzduhul
într-un țipăt de la un capăt la celălalt
am să-ți așez fotografii cu mame pisici copii copaci și flori
în rânduri
ca tu să poți și să-ți sprijini trupul eteric
atunci când nopțile se sting
aici acum acolo
or să se contopească odată
într-o altă lume pe care am să ți înfloresc
luceferi
suflându-ți aripile în obraz
te las lipit de stăncile târzii
și legănându-ți visul
îți spun povești desprinse de pe chipul lunii
cu magi și
zăpezi de altădată
topite-n lunile de vară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Un comentariu:
:) frumos poemul! dar a cui a fost
ziua atunci, in iunie? O zi frumoasa !!!
Trimiteți un comentariu