duminică, 5 iunie 2011

ne-devenind mai bună...



soarele mă împingea de la spate
și eu îți desenam noi universuri
invadate de molii
cu trupul bulbucat
cu aripile parfumate prin
ochii înroșiți te căutam
-țărână încă nedesfăcută-
să îți povestesc visul care m-a visat
când m-a invadat șuvoiul
îți înfloream o altă inimă cusută cu fir de
trandafir albastru
cu multe clepsidre
de timp mâncătoare
… și săpam adânc așa ca tu
să te bucuri eram aceeași
nu puteam deveni
mai bună și încă
mă visez în visul cu haina ruptă
cu buze incolore astupându-mi
umbrele alungite de sub piele

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...