marți, 7 iunie 2011

CONTRARIA (Dialog II)-Dialog - Dorina Neculce şi Rameel

CONTRARIA (Dialog II)Postat de RAMIEL în Iunie 7, 2011 la 1:00am Trimitere mesaj Vezi blogul lui RAMIEL Dialog - Dorina Neculce şi Rameel


Starea I

Șah pe tabla vieții
cerul s-a decolorat
la asfințit
i-a crescut o altă inimă
aud scâncetul ploii înfundat
în catifeaua veche albastră
din pieptul vânjos cad picături cu sunet metalic
pic și pic neîncetat descântec
se lasă marea necuprinsă peste cortina roșie
ca un trup însângerat
din care ai putea să muști cu sângele prelins
dar se înfing colții în țesta orașului de plumb
desenat
deasupra patului
trag cu coada ochiului
uite a mai căzut un dinte zornăind în burta femeii de argint
s-a mai desprins o geană de pe obrazul vântului turbat
culeg petale de trandafir nobil putrezit
și stau și număr
și număr și stau
dar nu mai trece nimeni
în insula himerelor îmi scald picioarele
în apa năclăită de sudoare
pot ghici
trâmbițez din glas de înger
zâmbesc lung și mut patrioților
le-mpart table de șah cu pioni nebuni regi și regine
mă las în mâna lor moale ca o plastilină remodelabilă
da chiar mă puteți muta
când obosesc zic pas
și am să stau o tură
(Dorina Ciocan)

Cu trâmbiţe măreţe
Cortinele albastre
Grele
Coborând au amorţit
Cine a ucis Soarele?
Sângele din asfinţit blestemă
Asurzitor argintul ploilor
Se înteţeşte
Fecioara vătămată
Noaptea
Sfădeşte iepele morţii
Gata să muşte în colţi de fier
Dar află pace

Acum îi este vremea
(Ramiel)


Starea a II-a

…şi se înfricoșează de oamenii
fără de poeme în dreptul inimii…
pe când eu doar
mi-ascund iubirile furate
să trag din ele
ca din nişte pipe veşnic umplute
cu fluturi vii
mi-acoperi gura
şi tac
şi taci
doar paşii ascuţiţi sincron
respiră dureros sub caldarâm
desoperim triunghiul desenat
pe o margine de timp
faci semn
şi-mi pregătesc ghenunchii
pentru o ultimă plecare
(Dorina Ciocan)

Întoarce chipul dinspre
Stricăciunile zădărniciei

Mai fă un pas
În preamărirea vieţii

Iată Eternitatea !

Rosteşte-şi Numele
În şoapte
Cu dulcele vers
Al inimii vii
Din margine de timp

Perpetuu
(Ramiel)


Starea a III-a

Dar mă petrec
în pas de nimfă
și mă cobori
pe trepte de nisip
în catedrala sacră
să scriem pe tavanul iluzoriu
o altă mahabharata
metiselor pierdute
printre rânduri
avem grămezi de timp
dosite în unghere
stau crucifixele de piatră corodată
și îngerii topiți
în cenușiul umbrelor.


pe cei căzuți
îi-om converti stingându-le
buzele arse
cu apa Iordanului din noi
heruvimul o să le șteargă pieptul
să poată degusta eternul și-mpăcarea
pe când cu glas de sărbătoare
noi le rostim
aceeași rugă de Te Deum
la căpătâiul gropii
ce luminează-n chip de torță.
(Dorina Ciocan)


Inima regelui Stăsăcadă
Încoronată cu spinii urgiilor
Loveşte în racla sluţită
De strigătele cele de din afară
Ale celor ce-au fost

Veniţi fiii rănii celei vechi!
Veniţi şi plângeţi laolaltă
Zdrobirile noului astru
Ce acum încă se află
La răsărit
(Ramiel)

Sursa imagini, Deviantart.

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...