duminică, 5 iunie 2011

îndemnul

aş putea să fiu perna ta cu stele
strânsă în braţe de singurătate oarbă.
apleacă-ţi gândul peste visile mele
ascultă tic-tacul inimii
îi mai lipseşte o coardă
ţi-ar deveni vioară
cu scâncet dezgropat,
obrazul tău să-mi lumineze printre gratii
negura dimineţilor mohorâte
şi piatra ascuţită
să îmi sfarme inima triunghiulară
geometria e totuşi
o ştiinţă cochetă.

haide, mă poţi privi printre liniile subţiri
oglinda mea e încercănată.

aşează-te...
apleacă-ţi gândul...
mă poţi privi.

2 comentarii:

G D Toma spunea...

Hai, aşează-te aici!,
pe tălpile mele ţi-au crescut elitre -
ai nouăsprezece trandafiri, în buzunarul decupat în piept
şi încă nu mă poţi cunoaşte.

Dar aş putea să fiu perna cu stele,
strânsă în braţe de singurătate oarbă.
Hai, apleacă-ţi gândul peste visile mele,
ascultă: tic-tacului inimii îi mai lipseşte o coardă.

Ţi-ar deveni vioară cu scâncet dezgropat,
obrazul tău să-mi lumineze, printre gratii,
negura dimineţilor mohorâte...

Şi piatra ascuţită o să-mi sfarme inima triunghiulară.
Geometria e, totuşi, o ştiinţă cochetă.
Haide!
Mă poţi privi printre liniile subţiri, oglinda mea e încercănată...

Aşează-te..., apleacă-ţi gândul..., mă poţi privi...


...excelentă.

misionara spunea...

îți multumesc de semn. GDToma

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...