duminică, 5 iunie 2011

îndemnul

aş putea să fiu perna ta cu stele
strânsă în braţe de singurătate oarbă.
apleacă-ţi gândul peste visile mele
ascultă tic-tacul inimii
îi mai lipseşte o coardă
ţi-ar deveni vioară
cu scâncet dezgropat,
obrazul tău să-mi lumineze printre gratii
negura dimineţilor mohorâte
şi piatra ascuţită
să îmi sfarme inima triunghiulară
geometria e totuşi
o ştiinţă cochetă.

haide, mă poţi privi printre liniile subţiri
oglinda mea e încercănată.

aşează-te...
apleacă-ţi gândul...
mă poţi privi.

2 comentarii:

G D Toma spunea...

Hai, aşează-te aici!,
pe tălpile mele ţi-au crescut elitre -
ai nouăsprezece trandafiri, în buzunarul decupat în piept
şi încă nu mă poţi cunoaşte.

Dar aş putea să fiu perna cu stele,
strânsă în braţe de singurătate oarbă.
Hai, apleacă-ţi gândul peste visile mele,
ascultă: tic-tacului inimii îi mai lipseşte o coardă.

Ţi-ar deveni vioară cu scâncet dezgropat,
obrazul tău să-mi lumineze, printre gratii,
negura dimineţilor mohorâte...

Şi piatra ascuţită o să-mi sfarme inima triunghiulară.
Geometria e, totuşi, o ştiinţă cochetă.
Haide!
Mă poţi privi printre liniile subţiri, oglinda mea e încercănată...

Aşează-te..., apleacă-ţi gândul..., mă poţi privi...


...excelentă.

misionara spunea...

îți multumesc de semn. GDToma

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...