aş putea să fiu perna ta cu stele
strânsă în braţe de singurătate oarbă.
apleacă-ţi gândul peste visile mele
ascultă tic-tacul inimii
îi mai lipseşte o coardă
ţi-ar deveni vioară
cu scâncet dezgropat,
obrazul tău să-mi lumineze printre gratii
negura dimineţilor mohorâte
şi piatra ascuţită
să îmi sfarme inima triunghiulară
geometria e totuşi
o ştiinţă cochetă.
haide, mă poţi privi printre liniile subţiri
oglinda mea e încercănată.
aşează-te...
apleacă-ţi gândul...
mă poţi privi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
2 comentarii:
Hai, aşează-te aici!,
pe tălpile mele ţi-au crescut elitre -
ai nouăsprezece trandafiri, în buzunarul decupat în piept
şi încă nu mă poţi cunoaşte.
Dar aş putea să fiu perna cu stele,
strânsă în braţe de singurătate oarbă.
Hai, apleacă-ţi gândul peste visile mele,
ascultă: tic-tacului inimii îi mai lipseşte o coardă.
Ţi-ar deveni vioară cu scâncet dezgropat,
obrazul tău să-mi lumineze, printre gratii,
negura dimineţilor mohorâte...
Şi piatra ascuţită o să-mi sfarme inima triunghiulară.
Geometria e, totuşi, o ştiinţă cochetă.
Haide!
Mă poţi privi printre liniile subţiri, oglinda mea e încercănată...
Aşează-te..., apleacă-ţi gândul..., mă poţi privi...
...excelentă.
îți multumesc de semn. GDToma
Trimiteți un comentariu