uneori nu mai aud
nouri deşertaţi
peste ziduri
umbrele mele
îşi văd de treburi mărunte
caută un nou nume
din locuri ascunse
femeia ieşea cu
pânza încă umedă
acoperindu-şi tacerile
dezvelea urmele
dinţilor puternici
,,iar au trecut pe aici,,
îşi zicea ea
ascuţind săgeţile
copiii înserării
învăţau o nouă lecţie
despre cinste
onoare şi patrie
dar patria se descompunea
ca o iluzie
nemaiputând
să îşi curme
grumazul
agoniza
-câine bolnav-
cu urmele
pe creştet
Scrierea, ca forma simbolica a limbajului oral, necesita
conjugarea factorilor lingvistici cu fortele motrice. Dobandirea ei, mai
tarziu, in ontogeneza, necesita un anumit grad de dezvoltare a
motricitatii si a psihomotricitatii, intr-un raport direct proportional.
Astfel, se poate vorbi despre realizarea motrice atunci cand copilul a
intrat pe deplin in posesia miscarilor corpului. Dezvoltarea
psihomotrica presupune realizarea praxiilor si dezvoltarea mintala.
Praxiile sunt sisteme de miscare, coordonate mintal, in functie de un
rezultat si de o intentionalitate (J. Piajet). Achizitia unor abilitati
si cunostinte in dezvoltarea praxiilor, folosirea gesturilor coordonate,
exercitiile de orientare si structurare spatio-temporale reprezinta tot
atatea conditii necesare, alaturi de cele psiholingvistice, pentru
realizarea actului grafic. Educand motricitatea, i se ofera copilului
gestul, miscarea, echilibrul fizic si cel mintal, in perspectiva
relatiilor armonioase si eficiente cu mediul natural si social. Relatia
cu mediul inconjurator, manipularea obiectelor de joc, relatia cu alte
persoane ii vor da posibilitatea aprecierii EU-lui corporal, dar si
perceptia spatiului in raport cu propriul corp. Accesarea
semnificatiilor lingvistice, ca nivel natural si superior in cadrul
activitatilor de joc, poate fi un bun predictor al capacitatilor
potentiale de achizitie a codului scris.
Sindromul dislexic-disgrafic este o tulburare de integrare fonetica
ce reprezinta insuficienta capacitate de discriminare a sunetului in
cuvantul auzit si a semnelor grafice in cuvantul citit, ceea ce duce pe
de o parte la o ortografie gresita in dictare si la o citire gresita a
scrierii.
Diagnosticul de dislexie-disgrafie se pune dupa o evaluare complexa a
copilului, relevand o intarziere de cel putin 2 ani fata de
descriptorii de performanta corespunzatori varstei cronologice.
Orice terapie incepe cu o etapa de precitire si pregrafie, in care se
vor folosi metode cu caracter general si metode specific logopedice.
Multe din aceste metode si procedee se pot efectua sub forma de joc
sau li se pot imprima un caracter de distractie si relaxare pentru
inlaturarea oboselii.
METODE CU CARACTER GENERAL
In primul rand ma voi referi la acele exercitii pentru dezvoltarea
musculaturii degetelor si a mainii. Aceste exercitii au o importanta
deosebita pentru formarea miscarilor fine ale degetelor si mainilor,
ceea ce contribuie la o mai buna tinere a instrumentului de scris, la
evitarea oboselii si la alunecarea facila pe foaia de scris, iar ca
efect, cresterea vitezei actiunii si adoptarea unei scrieri
„silentioase". Exercitiile respective sunt imbinate cu adoptarea
pozitiei corecte de scris si de relaxare, nu numai a degetelor si a
mainilor, dar si a intregului corp.
Exercitiile de dezvoltare a musculaturii degetelor si a mainii se pot
desfasura in forme variate, incepand cu miscari ritmice de intindere si
strangere a degetelor ori de intindere a bratelor si scuturare a
degetelor.
O alta metoda se refera la educarea si dezvoltarea auzului fonematic.
Auzul fonematic priveste capacitatea de a identifica si diferentia
sunetele limbii, de a distinge intre sunet si litera, intre sunet si
reprezentarea sa grafica. Folosirea cuvintelor paronime este deosebit de
eficace la toate varstele. Acestea contribuie la diferentierea
sunetelor asemanatoare, ca pronuntie si pozitie a aparatului
fonoarticulator, in emiterea lor, ca si diferentierea grafemelor ce au
structuri optice apropiate. Este bine sa se aiba la indemana un set de
cuvinte care sa fie recomandat ca exercitii pentru logopat. Astfel de
exercitii se pot efectua dupa urmatorul sistem de diferentiere a
cuvintelor paronime: diferentierea t-d (tus-dus; tata-data);
diferentierea f-v (vata-fata; vina-fina); diferentierea j-s (jale-sale;
joc-soc); diferentierea s-z (sare-zare; sac-zac); diferentierea p-b
(para-bara; pere-bere); diferentierea l-r (lac-rac; rama-lama);
diferentierea g-c (gara-cara; coala-goala); diferentierea s-s (soc-soc;
las-las).
O alta metoda se refera la educarea si dezvoltarea capacitatii de
orientare si structurare spatiala. Prin prevenirea si inlaturarea
tulburarilor de orientare, se pot evita o serie de fenomene ce intervin
in tulburarile lexico-grafice, cum sunt: inversarea literelor si a
grafemelor, dificultati de legare a grafemelor in scris, si a literelor
in citit, pentru formarea si perceperea cuvantului, scrisul si cititul
in oglinda, discontinuitatea in scris si citit. Asadar, sunt indicate
exercitii care sa duca la constientizarea raporturilor stanga-dreapta,
inainte-inapoi, deasupra-dedesubt, sus-jos si de corectare a
eventualelor agnozii spatio-vizuale. Se pot folosi si exercitii de
fixare a schemei corporale: recunoasterea si denumirea diferitelor parti
ale corpului, plasarea diferitelor obiecte in spatiu, in raport de
propriul sau corp; sa invete sa stabileasca relatii spatiale corecte
intre diferite obiecte. Trebuie folosite exercitii de formare a
deprinderilor de reprezentare grafica a unor forme mai simple, la
inceput, cu ajutorul desenului si al reproducerii figurilor geometrice,
constientizarea caracteristicilor liniei drepte si ale liniilor
paralele, a uniformitatii literelor si grafemelor din aceeasi categorie,
a respectarii distantei egale dintre grafeme si cuvintele in scris, a
respectarii constante a inclinatiei scrisului sau a verticalitatii
acestuia. Alte elemente ce trebuie luate in considerare sunt cele care
privesc pozitia corecta si constanta a corpului, a caietului de scris si
a cartii de citit.
METODE SI PROCEDEE CU CARACTER SPECIFIC LOGOPEDIC
Metodele si procedeele cu caracter logopedic pot fi impartite sau
diferentiate pe profilul corectarii dislexiei ori pe cel al corectarii
disgrafiei, dar este de preferat sa fie prezentate impreuna, din doua
motive: pe de o parte, o metoda sau un procedeu utilizat in corectarea
disgrafiei determina, implicit, obtinerea unor rezultate pozitive si in
dislexie si invers, iar pe de alta parte, fiecare logopat se manifesta
in mod unic si specific, fapt pentru care alegerea unei metode sau a
alteia, ramane la aprecierea specialistului. Metodele si procedeele
specifice pot fi aplicate concomitent cu cele din prima categorie sau
dupa o anumita perioada de timp, cand se constata efectele pozitive ale
celor dintai. In cazurile in care nu exista sau nu se manifesta
tulburari care sa necesite aplicarea metodelor si procedeelor cu
caracter general, activitatea terapeutica va incepe direct cu metode si
procedee cu caracter specific logopedic.
Formarea la logopat a capacitatii de constientizare a erorilor tipice dislexo-disgrafice.
Intotdeauna atentionarea subiectului asupra greselii comise trebuie
sa fie insotita si de indicarea corecta a felului cum se citeste sau se
scrie. Solicitarea sa imite modelul ideal si repetarea actiunii pana
cand dispare greseala. In caz de omitere sau de substituire a unor
litere, in scris, se poate folosi si procedeul de a intreba subiectul
de la ce cuvant vine sunetul respectiv. De exemplu, cand subiectul omite
sau substituie litera „V" va fi solicitat sa denumeasca cuvinte care
incep cu sunetul „V". Si folosirea sirurilor de cuvinte se dovedeste
eficienta, intrucat contribuie la formarea asociatiilor dintre foneme si
grafeme, cat si la diferentierea lor.
DEZVOLTAREA CAPACITATII DE DISCRIMINARE AUDITIVA, VIZUALA SI KINESTEZIC-MOTRICA.
In acest caz se pot folosi dictarea si citirea de propozitii si fraze
scurte, ca apoi sa se treaca la corectarea acestora cu ajutorul
subiectului. Prin antrenarea activa a subiectului la corectarea
propriului scris, se realizeaza o mai buna fixare a greselilor tipice,
si astfel invata sa le elimine, dar si sa aprecieze, din punct de vedere
valoric, corectitudinea si estetica scrisului. Cu bune rezultate in
dezvoltarea capacitatii de discriminare, se pot folosi comparatiile
pentru distingerea asemanarilor si deosebirilor dintre diferite grafeme
si litere sau dintre diferitele sunete din aceeasi categorie. Astfel, se
va apela la grafeme si litere asemanatoare, din punct de vedere vizual
si kinestezic (p-b-d); (m-n); (s-s) sau dupa componenta auditiva (z-j,
s-s, f-v).
DEZVOLTAREA ABILITATILOR DE SCRIS –CITIT.
-Citit-scrisul selectiv consta in indicarea cuvintelor si
propozitiilor apreciate ca fiind critice sau care au un anumit grad de
dificultate, ce poate determina erori tipice si pe care subiectul
trebuie sa le citeasa sau sa le scrie. Astfel, atentia logopatului este
centrata pe o anumita categorie de cuvinte, litere si grafeme, invata sa
le diferentieze de altele si sa depuna eforturi pentru a le reproduce
corect. Citit-scrisul selectiv este o metoda care trezeste interesul
copilului si-i stimuleaza motivatia pentru desavarsirea actiunii.
-Citirea simultana si scrisul sub control. Subiectul citeste in
acelasi timp cu logopedul, scrie sub supravegherea nemijlocita a
acestuia. Astfel, imita modelul, in citit si fiecare greseala facuta
este corectata pe loc, ceea ce intareste increderea in posibiliatile
sale de a citi si a scrie corect.
-Citirea si scrierea in pereche. Doi elevi sunt solicitati sa
citeasca si sa scrie in acelasi timp si sa se corecteze reciproc, prin
schimbarea alternativa a rolurilor. Se creaza o stare de competitie
intre cei doi, deoarece fiecare din ei, cauta sa surprinda greselile
facute de celalalt. De regula, logopatul sesizeaza mai usor greselile
celuilalt si, odata corectate la acesta, devine constient de propriile
sale dificultati.
-Citirea si scrierea cu caracter ortoepic devine eficienta pentru
dislexo-disgrafici, cand fiecare silaba, care se citeste ori se scrie cu
dificultati, este repetata de doua ori. Subiectul trebuie sa fie atent
si pentru ca numarul greselilor scade in raport de capacitatea de a
intui, daca cuvantul urmator contine silabe sau grupuri de silabe la
care va intampina greutati.
-Citirea pe roluri. Fiecare elev va indeplini un anumit rol in cadrul
unei povestiri si va citi numai acea parte care se refera la rolul cu
care este investit. Pe langa faptul ca invata sa fie atent, se
obisnuieste cu situatia de asteptare. Aceasta metoda faciliteaza
introducerea intonatiei si a ritmului in citire.
-Citirea si scrierea pe sintagme. Se stie ca dislexo-disgraficul are
unele dificultati si in intelegerea celor citite sau scrise. Aceasta se
datoreaza si faptului ca el are tendinta de a se concentra exagerat
asupra formei in care citeste si a corectitudinii citirii, iar in scris,
asupra modului in care realizeaza fiecare grafem din cuvantul respectiv
si asupra reprezentarii sale cat mai estetice, in detrimentul sensului
si semnificatiei textului parcurs. Din aceste motive,
dislexo-disgraficul trebuie invatat sa sesizeze sensul celor citite sau
scrise. Subiectul trebuie invatat sa imparta textul de citit pe unitati
logice, iar dictarile si autodictarile sa se efectueze tot pe unitati
sintagmatice. O astfel de metoda, nu numai ca ajuta la intelegerea celor
citite sau scrise, dar contribuie la formarea deprinderilor
lexico-grafice, prin facilitarea vitezei, legarea mai buna a grafemelor
in cuvant, evitarea saririi randurilor ori repetarea lor la citit,
evitarea suprapunerilor de randuri, la scris, dezvoltarea capacitatii de
discriminare dintre fonem-grafem, fonem-litera, litera-grafem.
- Exercitii de copiere, dictare si compunere. Se stie ca cele mai
frecvente greseli se fac la compunere, deoarece logopatul nu mai are
modelul in fata si nici nu aude pronuntia corecta a fonemului, pentru a
face legatura cu grafemul corespunzator. In plus, eforturile de
formulare a ideilor si transpunerea lor grafica, cu respectarea
regulilor gramaticale, abat atentia logopatului de la particularitatile
scrierii.
Copierea contribuie la realizarea deprinderilor motorii si la
obisnuirea cu forma grafemelor si cu diferentele dintre ele. Pentru ca
activitatea de copiere sa aiba o eficienta sporita, este indicat sa se
dea spre copiere, texte bine organizate, care vor fi analizate
gramatical si semantic in prealabil si care se vor corecta imediat,
insistandu-se asupra greselilor tipice.
Dictarea este mai dificila pentru logopat decat copierea. Pentru ca
ea sa-si atinga scopul in activitatea logopedica, trebuie alese texte
scurte si organizate in functie de posibilitatile logopatului. Este
indicat ca textul sa nu contina cuvinte necunoscute, iar acelea care
sunt mai dificile de explicat in prealabil.
- Corectarea confuziilor de grafeme si de litere este o conditie de
baza in terapia tulburarilor grafo-lexice. La majoritatea formelor
dislexo-disgrafice se intalnesc confuzii de grafeme si litere. Un astfel
de tip de confuzii se poate produce, fie in plan auditiv, fie in cel
vizual si mai frecvent in ambele planuri.
Exercitiile pentru inlaturarea confuziilor dintre grafeme si litere
trebuie sa se efectueze astfel incat sa se respecte principiul
demersului de la simplu la complex. In acest caz, se vor folosi
exercitii care sa urmareasca formarea capacitatii de discriminare, mai
intai a grafemelor si literelor separate, iar apoi in combinatii de
cuvinte monosilabice, bisilabice si trisilabice. Este necesar sa se
foloseasca si grupurile diftongilor si triftongilor, pentru ca la acest
nivel au loc confuzii mai numeroase. Pozitia ocupata, in cuvinte, de
grafemele si literele afectate trebuie sa varieze (la inceput, la
mijloc, la sfarsit), pentru a-l obisnui pe subiect cu toate situatiile
posibile.
Tot pentru o fixare mai buna a caracteristicilor grafemelor si
literelor, acestea pot fi exersate intr-o lada cu nisip sau pe sticla.
In acelasi scop, utilizarea testului „citirii pe sticla", elaborat de
Hepp Raymond si Marie Claude, permite o analiza mai amanuntita a
intelegerii structurii pozitiei literelor si a raporturilor dintre ele.
METODE PEDAGOGICE PARTICULARE
- Modificarea executiilor incorecte
Exista multe modalitati de a modifica o executie incorecta. Am recurs
la un sistem de recompense periodice pentru elevii ce executa corect.
Se pare ca o recompensa palpabila este foarte eficienta. Am constatat ca
efectuarea unui tip de exercitii pe parcursul fiecarei sedinte conduce
la imbunatatirea vizibila a rezultatelor si la reducerea executiilor
incorecte.
- Metoda multisenzoriala
A fost utilizata frecvent in cazul unui singur elev. Elevul copiaza
litera nou invatata. Apoi foloseste o bucata de plastilina pentru a o
modela. Cand a terminat, o va indica cu degetul aratator de la mana cu
care scrie, pronuntand numele literei cu voce tare. Apoi trasez cu
degetul conturul literei pe spatele copilului, intre omoplati. Repet
fiecare litera de cinci, sase ori, pana cand copilul o va recunoaste.
Apoi copilul va scrie imediat litera pe caiet, pronuntand-o cu voce
tare.
Imbunatatirea vocabularului receptiv si expresiv
Activitatile din aceasta categorie se pot integra la invatarea
cititului sau a scrisului. Vocabularul folosit trebuie sa fie cunoscut
de catre elevi. Elevul primeste un cuvant si face o asociatie de idei,
de exemplu: acru (otet, lamaie). Elevul asculta un cuvant si cauta un
sinonim, de exemplu: bun si bland. Elevul asculta doua propozitii si va
spune daca acestea au acelasi inteles (de exemplu: sotia i-a spus
sotului; doamna i-a explicat domnului).
- Sistematizarea vocabularului
Pe o foaie se enumera cateva categorii (jocuri, animale, flori).
Elevul citeste cuvinte ce fac parte din aceste categorii si le grupeaza.
Elevul asculta un grup de cuvinte, cum ar fi: fotbal, papusa, farfurie,
tenis si indica pe cele care fac parte din categoria sporturi. Elevul
asculta un grup de cuvinte, cum ar fi: caine, pisica, soarece, mar si
alege pe cel care nu face parte din aceeasi categorie.
-Continut si forma
Pe o foaie se scriu in dezordine cuvintele unei propozitii, iar
elevul trebuie sa o reconstituie. La inceput am folosit cuvinte care nu
pot fi asezate decat intr-un singur mod, ca de exemplu: lapte bea
pisica- pisica bea lapte, iar apoi propozitii ce pot fi realizate in mai
multe moduri: joaca se pisica cainele cu- pisica se joaca cu cainele
sau cainele se joaca cu pisica. Se scrie sau se citeste o fraza, iar
elevul trebuie sa aleaga din trei alte propozitii pe cea cu acelasi
sens.
-Capacitatea de a retine informatii
Inainte de a citi un scurt paragraf, i se va spune elevului ca va
trebui sa spuna in final despre ce este vorba. De exemplu, i se poate
spune: „Asculta bine aceasta poveste, va trebui sa-mi spui care sunt
personajele cu care s-a intalnit Dorothy".
METODE DE INTERVENTIE
1. Metoda Stauffer
Aceasta metoda permite explorarea resurselor intelectuale,
lingvistice si culturale ale elevului. Elevul dicteaza profesorului o
povestire si vede cum cuvintele sale se transforma in cuvant scris.
Profesorul citeste textul ca atare, fara modificari ortografice sau de
punctuatie. Se reciteste textul corect, subliniind cuvintele si
structurile pe care vrem sa-l invatam.
2. Metoda Graves
Dupa Graves, capacitatea intelectuala a elevilor este data de
experientele concrete. Nu acelasi lucru se intampla cu cunoasterea
limbajului. Pentru aceasta va trebui sa ajutam elevul sa descopere ca
scrisul este un mijloc de comunicare, inainte de a-l invata regulile
ortografice. Eliberat de grija de a face greseli, copilul se „joaca" cu
cuvintele, structurile si ideile. In acelasi fel in care a invatat sa
vorbeasca, copilul va invata sa scrie din amuzament. Dupa un timp, va
realiza valoarea textului scris si va dori sa citeasca si la altii.
Atunci va incepe sa vada importanta respectarii regulilor ortografice si
va accepta mai usor corectarea acestor greseli.
3. Metoda Cunningham
Elevii care nu au achizitionat un vocabular suficient nu vor putea
beneficia de metoda anterioara. In acest caz, li se da o propozitie care
trebuie completata de acestia. Ne putem folosi de o tema, cum ar fi
animale, prezentandu-le 10-12 propozitii care numesc si descriu diverse
animale. A doua zi, dupa ce s-au recapitulat numele animalelor, se cere
elevului sa scrie o mica povestire despre fiecare, incepand cu „Mie imi
place...". copilul completeaza propozitia, iar profesorul o scrie la
tabla. La sfarsitul lectiei, pe tabla sunt scrise mai multe propozitii,
elevul putand invata astfel ortografierea corecta.
4. Metoda Lentin
Metoda Lentin se bazeaza pe cele doua metode precedente, vizand
imbunatatirea limbajului oral inainte de a-l aplica lecturii si
scrierii. Exploatarea situatiilor concrete ale limbajului permite
elevului cunoasterea mai buna a acestuia. Chiar daca elevul povesteste
ceva, vom scrie in fata sa ceea ce povesteste. Foaia ii va fi data
acestuia. In curand vom vedea ca elevul va incepe sa scrie singur
textul, la inceput copiind ceea ce a scris profesorul, apoi texte
personale. Astfel, copilul se va invata cu sintaxa, vocabularul si
ortografia.
CATEVA JOCURI CARE POT FI FOLOSITE IN TERAPIA DISLEXO-DISGRAFIEI SUNT:
MASINA DE SPUS POVESTI
Cereti copilului sa deschida o carte la intamplare si sa puna degetul
pe un cuvant oarecare (veti avea grija sa alegeti un substantiv sau un
adjectiv). Repetand aceasta operatie de trei ori, veti obtine trei
cuvinte fara mare legatura intre ele. Astfel, jocul consta in inventarea
unei povestioare in care fiecare cuvant isi gaseste, mai mult sau mai
putin locul.
ACEASTA INCEPE CU...........
Spuneti copilului o silaba, iar jocul consta in gasirea, de catre
fiecare, pe rand, a unui cuvant care sa inceapa cu aceasta silaba.
Cuvantul trebuie gasit in cat mai scurt timp. Primul care nu mai are
idei, pierde.
Varianta: spuneti copilului o silaba si cautati cat mai multe cuvinte
pe care le numarati unul cate unul, interzicand repetitiile (se pot da
betisoare pentru fiecare cuvant). Cand nu mai are idei, el este cel care
propune o silaba. Dumneavoastra veti gasi cat mai multe cuvinte.
Cuvintele pe care nu le cunoaste, vor fi explicate.
JOCUL LUI KIM
Asezati In fata copilului cateva obiecte (jetoane), fara nici o
legatura intre ele. Lasati copilului cateva secunde sa le priveasca cu
atentie, apoi, in timp ce este intors cu spatele, luati un obiect sau
schimbati locul lor. Copilul trebuie sa observe schimbarea, sa o
verbalizeze si sa aseze obiectele cum au fost la inceput. Jocul este cu
atat mai dificil, cu cat sunt mai multe obiecte in fata lui si/sau cu
cat se produc mai multe schimbari.
POVESTE PE DOUA VOCI
Copilul propune punctul de plecare al unei povesti (sau dvs.),
spunand prima fraza. Dvs. continuati cu a doua... si tot asa pana
construiti in doi o poveste. In functie de imaginatia copilului puteti
sau nu sa precizati destul de repede personajele si intamplarile.
LITERA INTERZISA
Un joc putin mai dificil, pentru dezvoltarea auzului si a auzului
fonematic. Alegeti un sunet, o vocala, care va fi considerat interzis.
Fiecare trebuie sa spuna un cuvant, oricare, cu conditia sa nu contina
acel sunet interzis. Fiecare greseala se considera un punct pentru
adversar. Partida se joaca pana la 3 puncte. Cand copilul va fi
familiarizat cu jocul, se va putea trece la interzicerea unor consoane,
care sunt mai dificil de reperat. Pentru ca jocul sa fie mai dificil,
trebuie interzise sunete foarte frecvente. In limba romana, sunetele
utilizate mai des sunt: E, I, A, C, T, R, U, N, L, O.
Jocul se poate desfasura si pe baza materialului scris.
JOC DE RIME
Puneti Intrebarea: „Ce sa pun intr-o... masina?", iar copilul va
raspunde propunandu-va cel mai mare numar de cuvinte care se termina cu
„ina". Jocul se poate diversifica cu alte exemple: cos, casa, valiza,
cort... .
BIBLIOGRAFIE
Bacus, A. – „Jocuri pentru copii de la o zi la sase ani", Ed. Teora, Bucuresti, 1998
Burlea, G. – „Tulburarile limbajului scris-citit", Ed. Polirom, Iasi, 2007
Mititiuc, I – „Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburari de limbaj", Ed. Ankarom, Iasi, 1996
Preda, V. – „Elemente de psihopedagogie speciala", Ed. Elikon, Cluj, 2008
Gagyi, E. – „Eu citesc mai bine!", Ed. Hoppa Kiado, Tg. Mures, 2005
Autor: Teodora Gabriela Satala
