în trecere

Resemnările, toate, se fac ghem: 

fir de păianjen descântat; 

de strigi, vocea ţi se pierde în hău fără margini... 

mai rămâne doar sărutul uitat pe frunze de arţar. 

 

Priveşti şi taci, -

pleoapa se zbate în oglindă. 

În râul spumegat de nuferi, 

eternul sugrumă țesut cu fire de mătase. 

 

Pe lângă trup se şterge un gând de înserare 

şi mă aprind, clepsidră, să dorm..., să număr..., să tac... 

 

Tu treci. Tu treci şi strângi àripa 

în pumnul îngheţat – trofeu albastru fără mal... (Dorina Neculce)