despre emilly

emilly s-a trezit cu flaconul de barbiturice în mână
ține strâns o parte a nopții alături de rochia din smoală
pare o femeie de ceară ascunsă în triluri prelungi.

mi-e frică să sorb din tăcerile ei
mâinile nu mai tremură
degetele freamătă în palme
ochii mei se cuibăresc
pe fața alungită primăvara decupează fluturi.

e umezeală şi inima mea
încă pulsează
înfig acul în sângele lui emilly
inima se împietrește de aici începe totul îmi zic:
păpuşile dansează; creierul norilor trosneşte;
e semn că boala se agravează; doar
cerul îmi mai cunoaște secretul
şi sufletul -pasăre rubinie- neliniștit,
în miile de nume ne tot striga...