sâmbătă, 18 martie 2017

linişte

linişte


...și câtă liniște am cules
din întunericul acela parțial
mi-am făcut plasă de suflete
unul ție unul mie
număram cu ochii încleștați
pe cadranul fierbinte
umbrele dansau
împrejurul nostru
ca niște tablouri
destrămate
pășeam pe colțul umbrelor
ne întindem gândurile la soare
desenându-ne în trup
florile mării

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...