linişte
...și câtă liniște am cules
din întunericul acela parțial
mi-am făcut plasă de suflete
unul ție unul mie
număram cu ochii încleștați
pe cadranul fierbinte
umbrele dansau
împrejurul nostru
ca niște tablouri
destrămate
pășeam pe colțul umbrelor
ne întindem gândurile la soare
desenându-ne în trup
florile mării
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu