sâmbătă, 18 martie 2017

ca într-o pagină de carte


am uitat de zidul plângerii
și de metăniile tale
îngerii nu mi-au primit azi răvașul
spada mea s-a tocit
zidul îmi calcă apăsat pe spinare

surâsul tău mă întoarce pe cealaltă parte
femeile își privesc una alteia semnul
prin care li se arată câmpiile virgine
războinici cu mâinile îndoliate
și un alt soare zimțat de care s-au agățat copiii cerului
ca de un balansoar al umbrelor
râd își fac vânt se lovesc cu picioarele în coaste
se plictisesc repede
iau arcul  se încruntă încordează braţelee
țintesc adânc
sprijinind pe umeri pilonii uriași
se întristează şi
se închid în ei
ca într-o pagină de carte

Niciun comentariu:

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă însetată a obosit inima nu i se mai deschide i se zărește numai ceasul şi eu stau în genunchi așteptând să ...