vineri, 28 februarie 2014

nu pot muri

sunt prea tristă
poate pentru că nu mă
cheamă ana
toate anele
sunt fiinţe vesele
ele îşi spală de cu seară
feţele-n râuri şi
îşi zidesc în case numai umbra

picioarele mele
mă ascund
în zboruri de şacal
sunt o săgeată ascuţită
care acoperă cu lumina ei
valul fluviului în care
îşi înfige colţii de lapte
crocodilul de zăpadă

e foarte clar
nu sunt o ană
deci
nu pot muri
şi
îmi tot caut cu pieptul
aripa de jar

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...