marți, 4 februarie 2014

adiacente



te simt
mai liber
mai gol
ca păsările cerului de vară
întinzându-ți brațele nepieritoare
cu inima bătută-n cuie
iei forma urmelor bătrâne
luminate de
demult nu te mai caut
-trecut e cântec-
și tu-
de-a pururea bărbat
de-a pururea liber
deasupra mărilor tai
trupul apei în
felii aspre de sânge
abia curat
abia adevărat-un
rob cu trup de foc
apărător al zâmbetului desprins
buzelor de piatră
nici nu ai mai putea să
-ți interzici multele
Întoarceri

Niciun comentariu:

Simbioză

Îmi va fi dor de tine pân` la stele, Prietene al meu nocturn, Las ție moștenire cântecele mele Pe care-aș fi putu...