marți, 4 februarie 2014
adiacente
te simt
mai liber
mai gol
ca păsările cerului de vară
întinzându-ți brațele nepieritoare
cu inima bătută-n cuie
iei forma urmelor bătrâne
luminate de
demult nu te mai caut
-trecut e cântec-
și tu-
de-a pururea bărbat
de-a pururea liber
deasupra mărilor tai
trupul apei în
felii aspre de sânge
abia curat
abia adevărat-un
rob cu trup de foc
apărător al zâmbetului desprins
buzelor de piatră
nici nu ai mai putea să
-ți interzici multele
Întoarceri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu