sâmbătă, 15 februarie 2014

pierduți fără de semne

pierduti... fără de semne


într-o amorțire de chihlimbar
decupam înserarea
dintr-o margine de hârtie
crocodili cu guri de catifea
simulau mușcături
desenându-se în sânge

firele de telegraf
se îngreunau de cuvinte
aspre și vineții
îndrăgostiții strigau
disperarea întotdeauna
de la capătul celălalt

-heei, ne auziți?
întrebau ei
scuipând umbre tuciurii
suntem oamenii cetăților
 -pierduți(în somnul lunilor de MAI) fără de semne-

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...