îmi poartă corbii trupul
până dincolo de sânge
trupul meu nu mai
e trup zic trupul meu e
o curgere domoală
peste ape
e o mare adâncită
către cer
dau ,,bună seara,,
locatarilor din vechiul turn
şi mâinile-mi febrile
apasă cu degetele
ridicate a strigare
miile de ,,like,,-uri
nu contează cui şi
unde
suntem
o generație
adunată
spre îmbolnăvire
într-un singur
trup
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu