miercuri, 26 februarie 2014

într-un singur trup

îmi poartă corbii trupul
până dincolo de sânge
trupul meu nu mai
e trup zic trupul meu e
o curgere domoală
peste ape
e o mare adâncită
către cer
dau ,,bună seara,,
locatarilor din vechiul turn
şi mâinile-mi febrile
apasă cu degetele
ridicate a strigare
miile de ,,like,,-uri
nu contează cui şi
unde
suntem
o generație
adunată
spre îmbolnăvire
într-un singur
trup

Niciun comentariu:

Poem criptic (un poem nou) :)

stropii din cupa crinului unui arhanghel glăsuiesc despre orașul cu numele de ceară oamenii alunecă metalic în asfaltul umed unde răsar...