Sunt eu, străina care scara urcă,
Și-n gândurile-i răsucite se încurcă?
Sunt eu, fetița ce-a pornit de-acasă
Și frunza crudă-n pumni îndeasă?
Sunt eu, femeia care plămădește golul,
Și tremură sub tălpi izvorul?
Sunt eu, aceea care răscolește-n ploi
Și-aduce umbra ielelor `napoi,
În ochiul de strigoi?
Și-n chip de Sfânt,
Îmbracă fața Morții în cuvânt?
-Eternă Scară, du-mă!
Du-mă tot mai sus,
Căci mâna/pană mi s-a scurs
În ochiul nopții am tot curs...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu