luni, 17 februarie 2014

nodul


din ce în ce mai greu îmi fac loc printre oameni de zăpezi
locul meu pare mai curat
,,locul meu e mai curat,, îi și zic
ochiului meu potrivindu-mi umeri noi
de hârtie și caut cu privirea
punctele bolnave
noile puncte
pe care mi le-a întunecat
noaptea pe când încercam
să tot fac socoteli
-măruntele-mi economii-
treaba asta cu somnul
e o chestiune apolitică
pe care aș putea să o și cânt
Dumnezeule dacă mi-ar dispărea
nodul crescut în gât
ca o altă coastă


Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...