vineri, 3 iunie 2016

Peștele din suflet


-Ce mai atâta tulburare,
Trecătorule? Oprește-te!
Vremea sosirii s-a înăsprit.
Oameni cu mâinile de foc
Ne cutremură pământul,
Au limbile de jar și pârjolesc tot
Ce-a mai rămas. Lanțul de aur
De dimprejurul inimii apasă
Și copiii tot mai încearcă
Să ne prindă peștele din suflet.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
  • Mobila
    Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...