duminică, 19 iunie 2016

avant la lettre!


un soare negru
îmi polenizează așteptările
-dragoste fără de moarte-
-început fără de sfârșit-
țărmuri spulberate
fără de asfințit şi
un tată nevrotic
ștergându-și mâinile de
poala cerului mă însoțește
repezindu-și înspre mine
toate ploile-miracol
-pământ-făgăduință-
-sinele eviscerat-
după mine alergând
oameni doar oamenii mai
pot ieși astăzi din pietre sculptând
cu gurile de lup contestatar :-avant la lettre!

şi revoluția poate să reînceapă.

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...