un soare negru
îmi polenizează așteptările
-dragoste fără de moarte-
-început fără de sfârșit-
țărmuri spulberate
fără de asfințit şi
un tată nevrotic
ștergându-și mâinile de
poala cerului mă însoțește
repezindu-și înspre mine
toate ploile-miracol
-pământ-făgăduință-
-sinele eviscerat-
după mine alergând
oameni doar oamenii mai
pot ieși astăzi din pietre sculptând
cu gurile de lup contestatar :-avant la lettre!
şi revoluția poate să reînceapă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu