fata de fum arunca
scântei re(aprinse
din tălpile ei goale ieșeau focuri tari
cu limbile ascuțite
în soare
mă spălam și
îmi pieptănam
gândurile obosite
pe singura tarabă
a talciocului de suflete abandonate
se vindeau dimineți foarte reci
cu inima caldă
fata de fum te striga
îți strecura pe nevăzute
bucăți de stele culese
din grădina bucuriilor
pe când roua nu se luase încă
de pe obrajii nopților nestinse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu