duminică, 19 iunie 2016

poem nou cu inimă veche

fata de fum arunca
scântei re(aprinse
din tălpile ei goale ieșeau focuri tari
cu limbile ascuțite
în soare
mă spălam și
îmi pieptănam
gândurile obosite
pe singura tarabă
a talciocului de suflete abandonate
se vindeau dimineți foarte reci
cu inima caldă
fata de fum te striga
îți strecura pe nevăzute
bucăți de stele culese
din grădina bucuriilor
pe când roua nu se luase încă
de pe obrajii nopților nestinse

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...