miercuri, 1 iunie 2016

gothic solitude

L-am numit Absenţă şi am
crezut că l-am uitat atât de
nevăzut de neatins de neștiut
nemaiauzit de alb
sticloasă imagine ştearsă
a unui vers solitar spânzurat de
o margine de mal în care numai
copacii fără de umbre mai răsuflă cenuşiul
contopindu-se-n tine stins de parcă
nici n-ai fi existat acolo unde îngenunchează
prelații în sanctuarele de foc am
ars un întuneric de cenuşă
veşmânt al unui Alt Fel de Om numit Dorinţă
care va bate în zorii florilor de crin şi
se va naşte fir încurcat al morilor de vânt
ţesut în stânci-cazma săpând chilii o să
nască la rându-i îngheţul şi o să-mi ţină
în frâu apele adânci cu privirile lui dezrădăcinate
ca nişte arme ruginite dar cu siguranță
ceva o să se schimbe zic în
jocul acesta necinstit în care
noapte își schimbă mereu măștile
cu Întunericul

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...