luni, 27 iunie 2016

statică


.. prin mine trec
izvoare tulburate de
mugetele cerbilor de argint
şi toate ploile astea
îmi zidesc neaşteptările
socotindu-mi braţele de lut
cu spaima aceea îngropată
de demult
care m-a numit
Femeie şi umbrele simt
cum îşi trec mâinile osoase
prin mine
ascultă!
cum mă alunecă
în tăceri strigate
în cântece vii
ecouri mult prea încercate
cu pleoapele de plumb

dar, iată-mă!
stau iară piatră
îndelung șlefuită
în inima unor statui

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...