alea jacta est!

Dorina Neculce Obedeya·5 Iunie 20167 cititori

o caut pe luli și palmele ei reci din care să beau apă cristalină apa aceea a uitării luli a plecat într-o seară prin râul oglinzii metafizice și nu s-a mai întors decât pasărea cu aripile despicate îmi numără zilele din trei în trei s-așază pe umărul meu stâng înfige adânc gheara să-mi culeagă de pe buze urmele de rouă pe sânii mei se prăvălesc multe cuvinte stârnite de o durerea ascuțită lama strălucindă în stropi de mătase lângă tine a rămas doar femeia acoperită de mantia înserării eu mă fac ghem strâng pasărea în mine acolo îi jumulesc penajul mă umplu și dau pe dinafară scuip penele de vultur dar mă gândesc la numele pe care o să mi-l dăruiești la întoarcere n-o fi oare prea târziu? fixez obsesiv toate crucile din cimitir poartă același nume mestec zilele grăbit și le arunc alea jacta est strigă cineva iar ai pierdut bărbatul din coaste îmi ticăie bătrânul chronos își strânge la piept ceasul ca pe-un copil lăsându-și doar umbra la mine-n spate o văd pe luli în râul rece din oglindă întinde palmele și sorb după mult timp apa dezrădăcinării