luni, 27 iunie 2016

Lumea din oglinda(cateva poezii din acest volum de debut)

 Orologiul de pe frunte
din volumul ,,Lumea din oglindă,,

Ocolește-mă cu teamă,
Dar privește-mă o dată,
Și-ai să vezi că sunt doar piatra
Sfărâmată-n altă piatră.

Eu îți port pe umeri firavi
Stâlpul șubred de la poartă,
Stâlp ce îți vorbea de mine
Și de ochii mei de moartă.

Noaptea, ochii mei coboară,
Se desprind din împietrire,
Și-ți pătrund lumina-n casă,
Când iubirea, neființă,
Se ascunde-n amintire.

Tot mai stau la tine-n vise,
Cu parfumu-mi desuet,
Privesc zarea ce se-arată,
Și te strig cu glas de nimfă, întristată.
.................................................
Ieri, un cioclu mi-a scris fruntea
Cu un cui roșit de vreme,
Să nu uiți că-ți sunt pierduta
,,Cea plecată să te cheme,,.

Fiindcă azi mă regăseai
Tot în locu-n care urma
Cu un secol mi-o pierdeai...

Orologiul de pe frunte bate ritmul sacadat,
Din secundă în secundă îți șoptește:
-Te-a uitat, te-a uitat...
...................................
...................................



Îmi plec fruntea de Medee
Autor Dorina Neculce

Sufletu`-mi te strigă-n limba
sufletelor adormite
ce nu îndrăzneau aseară,
când dormeai, să te sărute.

Frumuseții tale sacre,
mâna mea de moartă-vie,
îi înscrie-n taină șoapte,
vis de noapte azurie.
Iar urechea se deschide
ca stăpân pe lumea largă,
(fulger trist pe trupul tău)
unde ochi ascunși adună,
cum și-adună ochi pe coadă
întristată de păună.

Și prin gânduri trecătoare,
îmi plec fruntea de Medee.
Îmi duc ciuta la izvoare,
să îți fac din ea, femeie.



Iar vin la tine

Vântule, ce ai cu mine?
Cuvinte bete, răsfirate
De nu mai zburați si voi,
Ca celelalte? și vă opriți
La mine-n plete.

Mă întorc la tine, drag prieten,
Precum se întoarce ciuta,
Însetată, când ea piciorul
Și-l apleacă și de izvor
Se lasă sărutată.

Iar vin la tine în suflet
Să îți las semn de doruri grele
Și dacă n-ai ce să mai faci cu ele
Îți scriu pe trup scrisoare,
Cu degetele mele

Să te mângâi în suflet
O stea să îți aprind
În nopți senine și apa
Vieții mele să curgă peste tine.

Chiar dacă slova mi-i ascunsă,
Eu îți trimit cu adierea scrisoarea mea
Înăbușită și tăcută, mai tăcută.
Ca însăși Ea, Tăcerea.

Dar totu`-i trecător și
Noaptea-și cerne-n veci
Ploaia de stele, iar ciuta
Moare adesea însetată
În plăcere.



Îmi plec fruntea de Medee
Autor Dorina Neculce

Sufletu`-mi te strigă-n limba
sufletelor adormite
ce nu îndrăzneau aseară,
când dormeai, să te sărute.

Frumuseții tale sacre,
mâna mea de moartă-vie,
îi înscrie-n taină șoapte,
vis de noapte azurie.
Iar urechea se deschide
ca stăpân pe lumea largă,
(fulger trist pe trupul tău)
unde ochi ascunși adună,
cum și-adună ochi pe coadă
întristată de păună.

Și prin gânduri trecătoare,
îmi plec fruntea de Medee.
Îmi duc ciuta la izvoare,
să îți fac din ea, femeie.


ce-i pasă lumii?
versuri dorina neculce


ce-i pasă lumii dacă mor?/
și dacă mai trăiesc ce-i pasă?/
ce-ți pasă Ție dacă mai plutește-un dor?/
și dacă rănile mai dor/ ce-ți pasă?/

în lume sunt un spectator/
(un trist spectacol la fereastră)
dar uneori devin actor/
în viața nemiloasă/
cuvinte calde-mi mângâie obrazul/
priviri de spini îmi biciuie grumazul/
nu mă mai mir de legea lor/
sunt spectator/
și uneori/ devin actor...



Să fiu eu ploaia ta de stele


E noapte. Stelele au tăcut.
Doar foia albă mai aşteaptă
S-aștern povestea noastră,
Ce-n altă viată a început.

Dar ca povestea să se lege,
O altă viaţă aş mai vrea
Și altă mână să se lege
De mâna mea.
Deschisă-i calea.n noaptea asta,
Pentru-amândoi.
Ades` eu rătăcesc voit cărarea
şi pasul meu păşeşte înapoi.
Aș vrea să mă prefac dea pururi
În susur de izvor,
Să te privesc când îți săruți iubita
Și te-oglindești în apa cea din mine
Cu patimă și mare dor.
Aș vrea, de la începuturi,
Să fiu eu ploaie aprigă de stele,
Ce cade-n fața ta.
Să mă aștern pe fruntea adoratei tale,
De noapte bună,
doar pe mine, să poți
a săruta.


Let me be your star rain (Să fiu eu ploaia ta de stele)

It's night. The stars were silent.
Just waiting white sheet
To write our story,
What began in another life.

But that story to law
Another life I want
And another hand to law
Of my hand.

Open is the way tonight,
For both.
I often wander willingly path
My step back and walks.

I want to pretend forever
The murmur of the spring,
Watching you when you kiss girlfriend
And you reflected in the water of me
With great passion and longing.

I wish, from the beginning,
I be fierce rain of stars,
That falls in front of you.
I head down on your adoration,
For good night,
you can
just kiss me.

traducere, Cristian Alina

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...