copiii cântă despre femeia
cu 70 de elfy crescuți în
altare zdrobiți sub gheata
crăpată a unui neam
care își așteaptă condamnarea
glasul lor trece ca o săgeată
prin holurile umplute cu sânge domnul director
caută libertatea prin sertare și caută și caută
praful i se așază pe umeri
asemenea unor femei obligate
să înjure pe când gurile copiilor amuțesc
liniștea se cutremură zidurile se despică
școala dispare domnul director aflat
în prag de pensionare
își așteaptă îngenunchiat
ultimul salariu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu