La Început

au fost DOAR
aripile flămânde
cutremurate
asupra trupului
strălucind în stele
tăiate adânc din trupul unui munte
fără de cer se auzea răgetul unei alt fel de zile.

așezată anume în genunchi
fetița cea mică a nopții
aduna împrejur trandafiri
întunecați cu ochii bolnavi
în patul suferind
lăcrima bunica nimănui
nu îi mai păsa de scâncetul acela
omul din zid
nu mai cerea îngăduință
pentru încă un supliciu
la marginea gropii şi
groparii ascuțeau lopețile
mușcând din chipul fraged al lunii
degetele lor încă purtau stigmatul de piatră
îmi aduc aminte că ar fi trebuit
să mai surâd candid
înflorind
deasupra cerului
o altă boltă
încăpătoare şi
mult mai înaltă