joi, 15 iunie 2017

Cântec etern



În clipa asta ceasu`-mi
La tine-n frunte s-a mutat
și-ţi ticăie secundele deșarte,
tăcerea mea prea mult te-a așteptat.


Cu palmele de jar aș arde pragul
ce ți-a-nsemnat în ochi uitarea
și numai ție ți-aș cânta de dragul
a tot ce ne cânta odată marea...

Privește-mă în ochiul de mărgean
nu-întoarce iar privirea
coboară de pe soclu-ți marmorean
să-ți pot picta pe frunze Nemurirea.

Sunt eu, pierduta de demult.
găsită-n visul de smarald.
Sunt eu. și pasul ți-l ascult
când mă petreci al înserării prag.

Dar mă agăț,  acum, Etern,
cu umbrele ce vor să te-alinte,
pe chipul tău de zeu m-aștern
ca ploaia nesfârșită în cuvinte.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...