vieți înghesuite

îmi sfărâm tăcerile de stânci

împăturindu-le în ziare vorbitoare
ca pe niște orfani nealinați și văd aievea

câte vieți înghesuite își caută o cale
printre rânduri

până la altar aud strivitul clipelor pe geamuri
amiezile năclăite se zvârcolesc
pe sub podeaua lucitoare
ca o apă cristalină 

văd trupul trecut dincolo
acolo unde nu mai e nevoie de umbră

în semiîntuneric aureola mea hoinară

va atinge bâjbâind mai multe uși

.....................................................................
dar până atunci aștept cu ochii strânși pocnetul de bici
să mă transforme în fulger