Fiul meu născut aseară,
Îmi ziceam, ce îndurare,
Să-mi fii pasăre ușoară,
Şi să-mi treci de supărare.
Fiul meu cu trup de munte,
O să-mi aperi fruntea, oare,
Când șacalii mă vor rupe,
Călcând umbra în picioare?
Tu ce strălucești pe cerul
Cel cu apă-învolburată,
O să-mi ţii pe umeri râul
Ce mă-îngroapă şi dezgroapă?
Stau plângând în luntrea vieții
Pumnu’-n gură mi se pune,
Fi-vei, tu, precum pereții,
Un toiag ce nu-mi apune ?
Şi îngenunchi, şi fac metanii,
Fiul meu cel din poveste,
Care-mi duce-n spate ani,
Fiu ce-a fost şi încă-mi este…
O să-mi aperi fruntea, oare,
Când șacalii mă vor rupe,
Călcând umbra în picioare?
Tu ce strălucești pe cerul
Cel cu apă-învolburată,
O să-mi ţii pe umeri râul
Ce mă-îngroapă şi dezgroapă?
Stau plângând în luntrea vieții
Pumnu’-n gură mi se pune,
Fi-vei, tu, precum pereții,
Un toiag ce nu-mi apune ?
Şi îngenunchi, şi fac metanii,
Fiul meu cel din poveste,
Care-mi duce-n spate ani,
Fiu ce-a fost şi încă-mi este…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu