sâmbătă, 24 iunie 2017

Exuberanţă malignă



Fiul meu născut aseară,
Îmi ziceam, ce îndurare,
Să-mi fii pasăre ușoară,
Şi să-mi treci de supărare.


Fiul meu cu trup de munte,
O să-mi aperi fruntea, oare,
Când șacalii mă vor rupe,
Călcând umbra în picioare?

Tu ce strălucești pe cerul
Cel cu apă-învolburată,
O să-mi ţii pe umeri râul
Ce mă-îngroapă şi dezgroapă?

Stau plângând în luntrea vieții
Pumnu’-n gură mi se pune,
Fi-vei, tu, precum pereții,
Un toiag ce nu-mi apune ?

Şi îngenunchi, şi fac metanii,
Fiul meu cel din poveste,
Care-mi duce-n spate ani,
Fiu ce-a fost şi încă-mi este…

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...