sâmbătă, 24 iunie 2017

la margine de timp

va fi secetă cruntă în așternuturi
o seceta cu cămășile negre înflorate
trestii aplecate s-or adăposti în
florile galbene fără de ceruri
îmi vor acoperi pașii în colbul
unui drum bătătorit cu sânge
!!deschideţi-mi poarta
gândului să mă plâng
cu lacrimi de toamne tăcute
mestecate în amurguri
neînfricatele mele toamne plăpânde
amare viu colorate cu sânul
prea plin-picături de jad-
aruncate în ultima zăpadă treptat
treptat în mine se mai sting urme de lumini
semnale imprecise ale unui far uitat
la margine de timp
fii Tu bun cel de nicăieri fii bun
ca o gură fierbinte
deschisă în lutul alb
ca un pescăruș ce o să
îmbătrânească pe feţe neobosite
aprinse lângă o faleză pustie şi
tac şi tac până
mă umplu fără tăgadă cu lacrimi
icoane vorbitoare şi jumătăți de gând

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...