duminică, 11 iunie 2017

un loc plăcut

nu se uită niciodată șoapta
metalului rece
mă smulge
şi alunec armonios
pe firul de sânge
zăpada înfierbântată uneori așteaptă
o noapte nebună încuiată dincolo
de ziduri mă îmbracă și
mă taie în linii adânci
peste pădurile de fluturi
topindu-mă în semne de întrebare
ca să îmi facă locul mai plăcut

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...