duminică, 1 mai 2016

Într-un cerc sângeriu

judecata e ca linie
trasă apăsat
peste linile vieţii
sub care se întind
greieri agățați de ape şi
tu nu mai ai ce face
trasezi în jurul ochiului
un cerc sângeriu
de aici pleacă întotdeauna lumina zici
şi mama iese în faţa porţii
ridică uşor stâlpul căzut
e mult
de când a plecat
tata regina nopţii
a murit caii nu îşi mai găsesc
locul în şură
s-a adăpostit un stol de lilieci
şi eu încerc să nu mă risipesc
să mai rămân aici
puţin câte puţin
să le curăţ umbra nucului
să le astup geamurile sparte
măcar atâta cât să îşi aducă aminte oamenii
cum ne iubea pe fiecare în felul lui singurătatea asta
chioară târâtă până la marginile satului
în același cerc de dimprejurul ochiului sângeriu

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...