o durere albă
suflete din statuile vii
și noi stăm liniștiți
la taifas atârnați
de buza cerului
cerșind luminilor
să ne sfârșească
zborul sau pieptul
să ni se umple
cu gloanțe de argint
,,nu-ți fie frică zic
moartea e totuși o
bătrână ștearsă banală
surâs bizar pe buzele
copiilor noștri
de-o zi,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu