marți, 10 mai 2016

matematică absurdă

îmi sprijin obrazul 
de marginile ceţii 
 merg şerpuit 
ca un bolnav 
 în haine împrumutate 
dimineaţa se încarnează 
în încheieturi
am lucruri nefolositoare 
şi tot adun 
demult 
nu mai ştiu 
să scad 
trăiesc într-o matematică absurdă 
a începutului de veac
coatele sângerează 
 ochii mi se umplu de cer şi 
încă mai aştept acelaşi cântec surd 
să-mi scânteie cărarea 
înspre lumina din adânc.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...