îmi sprijin obrazul
de marginile ceţii
merg şerpuit
ca un bolnav
în haine împrumutate
dimineaţa
se încarnează
în încheieturi
am lucruri nefolositoare
şi tot adun
demult
nu mai ştiu
să scad
trăiesc într-o matematică absurdă
a începutului de veac
coatele sângerează
ochii mi se umplu de cer
şi
încă mai aştept
acelaşi cântec surd
să-mi
scânteie cărarea
înspre lumina din adânc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu