părţi din palmele mele ai voit şi
nu am avut parte(cum ţi-au spus mulţii) de
trupul împietrit târât în lanţuri crescut
în fărădelege mit nu mai există şi cred
că am să mă trezesc într-o dimineaţă
mahmură cu faţa răvăşită mă voi
închina ţie celui crescut cu miere şi lapte ca şi
femeia samarineancă
de o noapte am să
îţi fiu coroană rotundă copac
viu cu rădăcinile adânci am să
mă aşez peste umbra pieptului tău de
păsăre sfâșiată cu limba despicată îmi vei zice
iubito
aici chiar aici
în cuibul de şarpe păzit zace
sufletul meu(dărâmat templu)
cu îngeri fără de brate striviți
ticăind întinde acest trandafir
imaculat dăltuit morții
petală cu petală
ca pe un laurus nobilis
de acoperit păcatele lumii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu