la ,,masa tăcerii,, ii las pe alții
să vorbească eu îmi fac doar
niște semne adânci
înspre dimineața
nu m-ai recunoaște
vecinii își dau coate
timpul meu are bătături
la tâmple înfloresc salcâmii
se aduna fetițe la numărat:
un doi trei sărim peste râuri
pletele noastre umplu satul de fum
colbul se ridica se ridica
și în colbul acesta purpuriu
răsărea pentru întâia oară
între genele de plumb
povestea mea
atunci, mi-am scos
cu grijă ridurile bolnave
am așezat în straturi sidefii
mătăsurile degetelor mele
am stins lumina am închis gazul
am tăiat conexiunea la internet
îngropată într-o singură carte
cresc și descresc
înapoia urmelor mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu