luni, 16 mai 2016

întâmplări nocturne/solitude

întâmplări nocturne/solitude


înălțimile astea ar putea
să mă ucidă
a nu știu câta oară
ies din cripta întunecată și umedă
privesc spre umbra vie a unor
delăsători,
nepăsători,
burdușiți de
poftele mărunte.

cu cine aș putea (re) începe?
o să mă apropii iar de
domnul acela cu monoclu,
pregătindu-i alt obraz o fi
un fel de văr cu nebunia...
și dinții mei de metal nobil
sfâșie urletul gropii în
liniștea de catedrală a nopții
îmi iau în mâna zborul cu aripă de ne)vultur mă
afund, mă-nalț, și mă afund, mă...
amestecând trupul meu inert peste
urma însângerată a pieptului tău.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...