marți, 26 ianuarie 2016

un fel de linişte-poem nou :)

un fel de linişte

sunt aproape frumoasă
nu am mai scris
de ceva vreme
nori cu gurile de foc
ard împrejurul coastelor mele
nu aş putea să mă înțeleg
nici cu mâinile spinoase
şi îmi strâng haina la piept
până se preface în scut
vorbele astea din trup
nu mai vor să iasă
îmi dau restart
ochii mi se umplu
de cer de fibre apoase
îţi mai amintesc despre
efigia romană
omule mai
aştepţi tu
poveştile stridente cu
a fost odată o
libertate
-un fel de linişte-
dezumanizată

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...