marți, 26 ianuarie 2016

un fel de linişte-poem nou :)

un fel de linişte

sunt aproape frumoasă
nu am mai scris
de ceva vreme
nori cu gurile de foc
ard împrejurul coastelor mele
nu aş putea să mă înțeleg
nici cu mâinile spinoase
şi îmi strâng haina la piept
până se preface în scut
vorbele astea din trup
nu mai vor să iasă
îmi dau restart
ochii mi se umplu
de cer de fibre apoase
îţi mai amintesc despre
efigia romană
omule mai
aştepţi tu
poveştile stridente cu
a fost odată o
libertate
-un fel de linişte-
dezumanizată

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...